Jurnalul aventurii lusitane a ajuns la final, iar pentru încheiere am păstrat câteva sugestii pentru a economisi nişte bani de buzunar şi a vă menaja nervii. Sfaturile de mai jos contrazic radical unele indicaţii de pe site-urile de profil privind lucruri ce trebuie neapărat făcute pentru o excursie reuşită în Lisabona – dar sunt rezultatul unor constatări practice, la faţa locului, astfel încât mi le asum în totalitate.
1. Nu cumpăraţi Lisbon Card – decât dacă v-aţi propus să vizitaţi fiecare muzeu din Lisabona… ori să nu luaţi deloc oraşul la picior. Altfel, pentru un program turistic care să cuprindă toate obiectivele enumerate în episoadele anterioare (cele mai reprezentative pentru capitala portugheză şi zona ei metropolitană), este mult mai avantajos să folosiţi banala cartelă reîncărcabilă pentru transportul în comun, respectiv să plătiţi tarifele standard de intrare la obiective (multe dintre ele se pot cupla câte două-trei pe un singur bilet, astfel încât din start beneficiaţi de o reducere).
Spre exemplu, noi am stat şase zile în Lisabona. Pentru a acoperi întreaga perioadă, fiecare am fi avut nevoie de două carduri (perioada maximă de valabilitate este de trei zile) – ceea ce ar fi însemnat 78 EUR/persoană Însă, procedând aşa cum am povestit mai sus, am făcut o economie de aproximativ 40%, adică nu mai puţin de 31,2 EUR de căciulă.
Banii cheltuiţi pentru un singur card acoperă lejer costurile de transport pentru două persoane, iar sumele plătite în plus la unele obiective, în lipsa cardului, sunt recuperate rapid prin intermediul biletelor de acces combinate.
În plus, ca să puteţi beneficia de la bun început de Lisbon Card, cel mai bine ar fi să-l luaţi de la Info Desk-ul din aeroport, astfel încât să nu plătiţi prima cursă cu metroul (cel mai indicat mijloc de transport în comun spre/de la aeroport). Din păcate, însă, la ghişeul cu pricina este mereu o coadă infernală, căci fiecare nou-venit are şi alte neclarităţi, nu doar cardul.
2. Nu urcaţi cu Liftul Santa Justa. Pe lângă faptul că la intrare este mai mereu o coadă considerabilă, veţi da 5 EUR/persoană ca să ajungeţi pe o platformă foarte uşor accesibilă cu piciorul, dacă faceţi un mic ocol până la pasarela din spatele liftului (invizibilă de jos). În plus, de pe pasarelă, puteţi admira ruinele bisericii gotice a vechii mănăstiri a ordinului Carmeliţilor. Ceea ce se vede astăzi este tot ce-a mai rămas din complex după cutremurul din 1755.
Elevador de Santa Justa, înălţându-se puţin peste clădirile din jur, dar prea puţin ca vederea să concureze cu panorama de pe zidurile castelului din apropiere.
Odată ajunşi pe platformă, accesul la nivelul cel mai de sus al liftului se face cu piciorul, pe o scară în spirală – şi numai după ce plătiţi încă 1,5 EUR. Iarăşi nu recomand, întrucât diferenţa de înălţime este neglijabilă, iar panorama mult inferioară sub cea de pe zidurile castelului São Jorge (cel mai bun punct de observaţie a Lisabonei).
Aşadar, mai puteţi păstra nişte mărunţiş – 6,5 EUR.
3. Nu mergeţi cu funicularele, respectiv Ascensor da Glória, Ascensor da Bica, Ascensor da Lavra. De utilitate publică, funicularele sunt promovate ca obiective turistice (la centrele de informare veţi găsi şi pliante cu un aşa-zis circuit al funicularelor), dar experienţa este dezamăgitoare: 3,6 EUR/persoană (tarif unic, pentru două călătorii) pentru trasee foarte scurte (câteva sute de metri), pe străduţe foarte înguste şi deloc atrăgătoare sub aspect turistic. Fotografiile sunt singurul motiv pentru a căuta un funicular, iar cadrele cele mai reuşite le veţi obţine din afara vehiculului.
Ascensor da Bica, funicularul cu traseul cel mai lung. Din punctul meu de vedere, plăcerea de a surprinde un cadru reuşit cu vagonul şi străduţa (altfel banală) pe care o străbate este mult peste experienţa cursei propriu-zise.
Din punctul meu de vedere, cei 3,6 EUR ar fi fost mai utili pentru orice altceva – apă, bere, sucuri, fructe, îngheţată… Ca să nu mai spun că am pierdut o jumătate de oră (funicularele circulă după un program fix) pentru o urcare/coborâre de mai puţin de două minute.
4. Nu mergeţi cu Carreira No 28, tramvaiul devenit celebru pe internet. Circulă pe străduţele pitoreşti ale Alfamei şi oferă o perspectivă mult mai interesantă decât funicularele, dar traseul a devenit victima propriei sale celebrităţi: vagoanele sunt supraîncărcate de turişti călcându-se în picioare cu localnici, iar înghesuiala creată este paradisul hoţilor de buzunare. În plus, Alfama este prea frumoasă pentru a nu fi savurată „la pas”, iar punctele de interes turistic sunt apropiate. Şi, desigur, pozele cele mai reuşite sunt tot cele din afara tramvaiului.
Unul dintre vagoanele de epocă de pe traseul 28, o atracţie deosebită pentru turişti şi hoţi de buzunare deopotrivă. Mă întreb din care categorie face parte tipul din spate…
Am observat că mulţi turişti cumpără bilete de la vatman – deşi cardurile de transport sunt perfect valabile –, ceea ce înseamnă încă 2,85 EUR cheltuiţi pentru nişte hurducături zdravene.
Dacă, totuşi, vreţi să vă plimbaţi cu un tramvai de epocă prin Lisabona, să ştiţi că linia 28 nu este singura pe care circulă vagoanele cu pricina. E doar cea mai populară.
5. Nu vă înghesuiţi la Pastéis de Belém – veţi cumpăra la suprapreţ aceleaşi produse de patiserie (la, discutabil, aceeaşi calitate) pe care le găsiţi în toată Lisabona, diferenţa fiind dată numai de publicitatea de care se bucură această locaţie. Însă, dacă aveţi plăcerea statului la coadă…
La final, rămâneţi cu aproximativ 45 EUR/persoană, ceea ce pentru un cuplu poate însemna o cină romantică la unul dintre restaurantele cochete de pe malul fluviului, în apropiere de gara Santa Apolonia – sau o noapte de cazare în plus. Ceea ce nu-i deloc rău, zic eu.
